obstrucţie

obstrucţie
OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliteraţie. ♢ Obstrucţie intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuţiilor, desfăşurarea unei dezbateri, a unei acţiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziţie înverşunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuşi să încerce sa o joace. ♦ Acţiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-şi împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.
Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX '98

OBSTRÚCŢIE s. v. obliteraţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obstrúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. obstrúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obstrúcţiei; pl. obstrúcţii, art. obstrúcţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBSTRÚCŢI//E obstrucţiei f. 1) med. Astupare parţială sau totală a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etc.); ocluzie; obliteraţie. 2) Tactică de luptă folosită în parlament de partidele şi fracţiunile politice, cu scopul de a împiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotărâri prin discursuri interminabile. 3) sport Acţiune neregulamentară asupra adversarului. [G.-D. obstrucţiei] /<fr. obstruction, lat. obstructio, obstrucţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBSTRÚCŢIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulaţia normală a substanţelor din organism; ocluzie, obliteraţie. 2. Manevră, uneltire, opunere înverşunată pentru a zădărnici o acţiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuşi să încerce s-o joace. ♦ Acţiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-şi împiedice adversarul să lovească. [gen. -iei, var. obstrucţiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukţiia].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

OBSTRÚCŢIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliteraţie. 2. manevră, uneltire, opunere înverşunată pentru a zădărnici o acţiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers şi să ajungă mingea fără ca el însuşi să încerce s-o joace. ♢ acţiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-şi împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • obstrúcţie — s. f. (sil. ţi e), art. obstrúcţia (sil. ţi a), g. d. art. obstrúcţiei; pl. obstrúcţii, art. obstrúcţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • obstrucţiona — OBSTRUCŢIONÁ, obstrucţionez, vb. I. 1. refl. (med.; despre lumenul organelor tabulare) A suferi o obstrucţie (1). 2. intranz. A face obstrucţie (2) la... 3. tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără …   Dicționar Român

  • obliteraţie — OBLITERÁŢIE, obliteraţii, s.f. 1. Obliterare. 2. (med.) Obstrucţie. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBLITERÁŢIE s. (med.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucţie, ocluziune.… …   Dicționar Român

  • ocluziune — OCLUZIÚNE, ocluziuni, s.f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (med.; în …   Dicționar Român

  • obstructiv — OBSTRUCTÍV, Ă, obstructivi, e, adj. (med.) Care astupă, care opreşte circulaţia normală în organism; care produce o obstrucţie. – Din fr. obstructif. Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  OBSTRUCTÍV adj. v. obstruant. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • emfraxie — EMFRAXÍE, emfraxii, s.f. Obstrucţie a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  emfraxíe s. f., art. emfraxía, g. d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile (sil. xi i ) …   Dicționar Român

  • colangiocistostomie — COLANGIOCISTOSTOMÍE s. f. fixare a canalelor biliare la peretele superior al vezicii, în caz de obstrucţie a canalelor hepatice. (< fr. cholangio cystostomie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • fimoză — FIMÓZĂ s.f. Inflamaţie a ţesuturilor din jurul glandului. [cf. fr., gr. phimosis]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  FIMÓZĂ1 s. f. strâmtare a orificiului prepuţial, care împiedică exteriorizarea penisului. (< germ. Phimose)… …   Dicționar Român

  • obstrucţiune — OBSTRUCŢIÚNE s.f. v. obstrucţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • opilaţie — opiláţie s. f. (sil. ţi e), art. opiláţia (sil. ţi a), g. d. art. opiláţiei; pl. opiláţii, art. opiláţiile (sil. ţi i ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  OPILÁŢIE s.f. (med.) Obstrucţie. [ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”