ocluziune

ocluziune
OCLUZIÚNE, ocluziuni, s.f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulaţiei materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucţie intestinală, încurcătură de maţe. 4. (fon.) Mişcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) şi care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [pr.: -zi-u-. – var.: oclúzie s.f.] – Din fr. occlusion.
Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX '98

OCLUZIÚNE s. (med.) 1. v. obliteraţie. 2. ocluziune intestinală = ileus, (pop.) încurcătură de maţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ocluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. ocluziúnii; pl. ocluziúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OCLÚZIUN//E ocluziunei f. 1) Astupare temporară a unei conducte care opreşte trecerea fluidului prin aceasta. 2) lingv. Închiderea canalului fonator prin apropierea buzelor sau prin lipirea limbii de cerul gurii, întrerupând scurgerea curentului de aer. 3) med. Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin) datorită unui obstacol din interiorul organismului sau unei compresiuni din afară; obstrucţie. ocluziune intestinală. 4) Lacună sub formă de mici bule de gaze rămase în interiorul unui obiect de metal în procesul turnării. [G.-D ocluziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. occlusion
Trimis de siveco, 02.03.2008. Sursa: NODEX

OCLUZIÚNE s.f. 1. (Rar) Închidere; faptul de a închide. ♦ (med.) Astupare, închidere a unui orificiu sau a unui canal; obstrucţie (1). 2. Închidere a canalului vorbitor într-un anumit punct al lui în timpul pronunţării unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil în stadiul final de evoluţie. 4. Bulă de gaz rămasă într-o piesă de metal după turnare. [pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a închide].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

OCLUZIÚNE s. f. 1. închidere, astupare a unui orificiu, a unui canal; obstrucţie (1). o ocluziune intestinală = oprirea, întreruperea tranzitului intestinal. ♢ închidere a canalului fonator într-un anumit punct al lui în timpul pronunţării unei consoane. 3. (met.) stadiul final al evoluţiei unui ciclon. 3. bulă de gaz într-o piesă de metal după turnare. (< fr. occlusion, lat. occlussio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ocluziúne — s. f. (sil. zi u ), g. d. art. ocluziúnii; pl. ocluziúni …   Romanian orthography

  • africat — AFRICÁ//T africattă (africatţi, africatte) (despre sunete) Care începe cu o ocluziune şi se termină cu o fricţiune. /<fr. affriqué, lat. affricatus Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  AFRICÁT, Ă adj. (fon.; despre sunete] Care se… …   Dicționar Român

  • corecliză — CORECLÍZĂ, coreclize, s.f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. – Din fr. coréclise. Trimis de IoanSoleriu, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  coreclíză s. f. (sil. cli ), g. d. art. coreclízei; pl. coreclíze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ileus — ILÉUS, ileusuri, s.n. (med.) Ocluziune intestinală. [pr.: le us] – Din fr. iléus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ILÉUS s. v. ocluziune intestinală. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  iléus s …   Dicționar Român

  • ocluzie — OCLÚZIE s.f. v. ocluziune. Trimis de oprocopiuc, 09.01.2009. Sursa: DEX 98  OCLÚZIE s.f. v. ocluziune. Trimis de LauraGellner, 14.01.2009. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • încurcătură — ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s.f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de aţă etc. ♢ Încurcătură de maţe = ocluziune intestinală. 2. Situaţie complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ♢ expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într… …   Dicționar Român

  • africată — AFRICÁTĂ, africate, adj., s.f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulaţie începe cu o ocluziune şi se termină printr o constricţie; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • cliză — CLÍZĂ1 elem. închidere, ocluziune . (< fr. clise, cf. gr. kleisis) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN  CLÍZĂ2 elem. înclinaţie, predispoziţie . (< fr. clise, cf. gr. klisis, pantă) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • glotalizat — glotalizát adj. m., pl. glotalizáţi; f. sg. glotalizátă, pl. glotalizáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  glotalizát, ă adj. (despre consoane) Articulat prin ocluziune glotală. (< fr …   Dicționar Român

  • invaginaţie — INVAGINÁŢIE, invaginaţii, s.f. (med.) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor. – Din fr. invagination. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INVAGINÁŢIE s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”