- ocluzie
- OCLÚZIE s.f. v. ocluziune.Trimis de oprocopiuc, 09.01.2009. Sursa: DEX '98OCLÚZIE s.f. v. ocluziune.Trimis de LauraGellner, 14.01.2009. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
ocluzie
Look at other dictionaries:
obstrucţie — OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; … Dicționar Român
ocluziune — OCLUZIÚNE, ocluziuni, s.f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (med.; în … Dicționar Român
ileus — ILÉUS, ileusuri, s.n. (med.) Ocluziune intestinală. [pr.: le us] – Din fr. iléus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ILÉUS s. v. ocluziune intestinală. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime iléus s … Dicționar Român
abocluzie — aboclúzie s. f. lipsă de contact între dinţii arcadei inferioare şi superioare. (< ab + ocluzie) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN … Dicționar Român
colocliză — COLOCLÍZĂ s. f. ocluzie patologică a colonului3. (<fr. coloclise) Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN … Dicționar Român
labiodonţie — LABIODONŢÍE s. f. raport de ocluzie în care dinţii incisivi frontali de pe arcada superioară se întâlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară. (< fr. labiodontie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
oclusiv — OCLUSÍV adj. (fon.) exploziv. (Sunet oclusiv.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve … Dicționar Român
semioclusiv — SEMIOCLUSÍV semioclusivă (semioclusivi, semioclusive) şi substantival (despre sunete consonante) Care este pe jumătate oclusiv; care începe cu o ocluzie şi se termină printr o constricţie; africat. /semi + oclusiv Trimis de siveco, 22.08.2004.… … Dicționar Român
supraocluzie — SUPRAOCLÚZIE s. f. ocluzie dentară dereglată în sens vertical. (< engl. supraocclusion) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
volvulus — VÓLVULUS s.n. Ocluziune intestinală provocată de o răsucire a intestinului subţire sau a colonului pelvian, care are drept consecinţă tulburări grave ale circulaţiei, necroza peretelui intestinal etc. – Din volvulus. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
