oclusiv

oclusiv: OCLUSÍV adj. (fon.) exploziv. (Sunet oclusiv.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OCLUSÍV oclusivă (oclusivi, oclusive) (despre sunete consonante) Care se articulează printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ♢ Consoană oclusivă (şi s.f.) = consoană care se pronunţă prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

semioclusiv — SEMIOCLUSÍV semioclusivă (semioclusivi, semioclusive) şi substantival (despre sunete consonante) Care este pe jumătate oclusiv; care începe cu o ocluzie şi se termină printr o constricţie; africat. /semi + oclusiv Trimis de siveco, 22.08.2004.… … Dicționar Român
creier — CRÉIER, creieri, s.m. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană şi compus din trunchiul cerebral, creierul mic şi emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic … Dicționar Român
exploziv — EXPLOZÍV, Ă, explozivi, e, adj. s.n. 1. adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ♢ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (şi substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o… … Dicționar Român
ocluziv — OCLUZÍV, Ă adj. v. oclusiv. Trimis de LauraGellner, 22.02.2008. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias