obstrucţiona

OBSTRUCŢIONÁ, obstrucţionez, vb. I. 1. refl. (med.; despre lumenul organelor tabulare) A suferi o obstrucţie (1). 2. intranz. A face obstrucţie (2) la... 3. tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [pr.: -ţi-o-] – De la obstrucţie.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



obstrucţioná vb., ind. prez. 1 sg. obstrucţionéz, 3 sg. şi pl. obstrucţioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE OBSTRUCŢION//Á pers. 3 se obstrucţionaeáză med. (despre lumenul organelor tubulare) A se astupa ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organismului. [Sil. -ţi-o-] /Din obstrucţie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBSTRUCŢIONÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A face, a suferi o obstrucţie. [pron. -ţi-o-. / < obstrucţie + -ona].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



OBSTRUCŢIONÁ vb. I. tr., refl. a face, a suferi o obstrucţie (1). II. tr. (la fotbal, handbal etc.) a împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. (< obstrucţie + -ona)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN