armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
rimă — RÍMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din … Dicționar Român
afinitate — AFINITÁTE, afinităţi, s.f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 2. (chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant … Dicționar Român
coincidenţă — COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [pr. : co in ] – Din fr. coïncidence. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 Coincidenţă ≠ incoincidenţă,… … Dicționar Român
concordanţă — CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă Trimis de siveco … Dicționar Român
consonanţă — CONSONÁNŢĂ, consonanţe, s.f. 1. (muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălţimi diferite. 2. fig. Potrivire de idei, de păreri; înţelegere, acord. – Din fr. consonance. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
compatibilitate — COMPATIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi compatibil; însuşirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (log.) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale… … Dicționar Român
potriveală — POTRIVEÁLĂ, potriveli, s.f. (pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanţă, acord. ♢ loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidenţă. 3. (pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într un anumit fel, aşa cum trebuie; împodobire,… … Dicționar Român
prepotrivire — PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s.f. Operaţie de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în maşina de tipar pentru potrivire. – Pre1 + potrivire. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98 prepotrivíre s. f. → potrivire… … Dicționar Român
similitudine — SIMILITÚDINE, similitudini, s.f. 1. Potrivire, asemănare, identitate (între două lucruri sau două acţiuni). 2. (fiz.; tehn.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într o corespondenţă parţială sau totală, astfel încât valorile mărimilor… … Dicționar Român
