- afinitate
- AFINITÁTE, afinităţi, s.f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 2. (chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt soţ. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.Trimis de ana_zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX '98AFINITÁTE s. v. potrivire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeafinitáte s. f., g.-d. art. afinităţii; pl. afinităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAFINIT//ÁTE afinitateăţi f. 1) Atracţie şi simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. afinitate sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanţe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianţă. /<fr. affinité, lat. affinitas, afinitateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanţelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianţă. [cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianţă].Trimis de LauraGellner, 12.10.2006. Sursa: DNAFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianţă. (< fr. affinité, lat. affinitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.