- coincidenţă
- COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence.Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98Coincidenţă ≠ incoincidenţă, necoincidenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCOINCIDÉNŢĂ s. 1. v. concordanţă. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă coincidenţă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoincidénţă s. f. → incidenţăTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOINCIDÉNŢ//Ă coincidenţăe f. 1) Caracter coincident; concordanţă; congruenţă. coincidenţăa figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanţe. Prin coincidenţă. coincidenţă curioasă. [G.-D. coincidenţei; Sil. co-in-] /<fr. coïncidenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOINCIDÉNŢĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [cf. fr. coincidence, it. coincidenza].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCOINCIDÉNŢĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă. (< fr. coïncidence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.