împoncişare

ÎMPONCIŞÁRE, împoncişări, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) împoncişa şi rezultatul ei; conflict; împotrivire. [var.: împuncişáre s.f.] – v. împoncişa.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÎMPONCIŞÁRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, împotrivire, în-vrăjbire, litigiu, neînţelegere, opoziţie, opunere, rezistenţă, vrajbă, zâzanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



împoncişáre s. f., g.-d. art. împoncişării; pl. împoncişări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic