reacţie

REÁCŢIE, reacţii, s.f. I. 1. Faptul de a reacţiona; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acţiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). 3. (chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanţe chimice sub acţiunea unor agenţi fizici sau a altor substanţe chimice, în urma căruia se formează substanţe noi, cu proprietăţi diferite de ale celor iniţiale. 4. (fiz.; în sintagma) Reacţie nucleară v. nuclear. 5. (fiz.) Forţă (sau cuplu de forţe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forţă (sau un cuplu de forţe) care se consideră ca acţiune. ♢ (astron.) Reacţie gravitaţională = modificare a direcţiei şi a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spaţiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitaţional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieşire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice şi introducerea ei în circuitul lui de intrare. ♢ (tehn.) Reacţiunea indusului = totalitatea fenomenelor datorate câmpului magnetic produs de indus la funcţionarea în sarcină a unei maşini electrice. II. (În forma reacţiune) Împotrivire politică şi economică a claselor în declin faţă de orice manifestare a progresului social; p. ext. totalitatea celor care susţin această împotrivire şi vor restaurarea orânduirii vechi. [pr.: re-ac-. – var.: reacţiúne s.f.] – Din fr. réaction.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



REÁCŢIE DE CARBONILÁRE s. v. oxosinteză.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



reácţie (răspuns la ceva, fenomen chimic, fizic) s. f. (sil. re-ac-ţi-e), art. reácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reácţiei; pl. reácţii, art. reácţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REÁCŢI//E reacţiei f. 1) Acţiune provocată de o altă acţiune. 2) Interacţiune dintre două sau mai multe substanţe, care sunt antrenate în transformări chimice. reacţie în lanţ. reacţie nucleară. 3) Răspuns al unui sistem excitabil la un stimulent. 4) fiz. Forţă care se opune unei acţiuni, fiind egală cu aceasta, dar de sens opus. 5) Tendinţă politică manifestată prin opoziţie faţă de progresul social şi prin efor-turi pentru restabilirea unor instituţii depăşite. /<fr. réaction, germ. Reaktion

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REÁCŢIE s.f. 1. Faptul de a reacţiona; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. Răspuns nemijlocit al materiei vii la acţiunea unui excitant. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substanţe chimice cu ajutorul unor agenţi externi sau al altor substanţe chimice. 4. Efect egal şi de sens contrar, opus cauzei care produce o acţiune. ♦ Reacţie nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale. ♢ Reacţie în lanţ = proces care se poate reînnoi prin el însuşi pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacţia. [gen. -iei, var. reacţiune (3) s.f. [în DN]. / cf. fr. réaction, germ. Reaktion, rus. reakţiia].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REÁCŢIE s. f. 1. faptul de a reacţiona; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă. 2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acţiunea unui excitant. 3. transformare a uneia sau a mai multor substanţe chimice sub acţiunea unor agenţi externi sau a altor substanţe chimice. 4. (fiz.) forţă care se opune unei acţiuni, fiind egală şi de sens contrar cu aceasta. o reacţie nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; reacţie în lanţ = proces care se poate reînnoi prin el însuşi pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacţia; reacţie gravitaţională = modificare a direcţiei şi a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spaţiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitaţional al acestuia. 5. (cib.; şi în forma reacţiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii şi în societate, a unor semnale prin care faza iniţială a unui proces este influenţată de informaţia referitoare la starea organelor de execuţie sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacţiune (2). ♢ derivare a unei puteri din circuitul de ieşire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice şi introducerea ei în circuitul de intrare. (< fr. réaction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN