- reactiv
- REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. s.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REACTÍV s. (chim.) agent chimic, (înv.) reagent.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimereactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREACTÍV1 reactivă (reactivi, reactive) 1) Care ţine de reactanţă; propriu reactanţei. 2) Care realizează o reacţie; în stare să provoace o reacţie. Forţă reactivă. 3) Care apare sub acţiunea forţei de reacţie; provocat de forţa de reacţie. 4) Care utilizează o asemenea forţă. Avion reactiv. /<fr. réactifTrimis de siveco, 28.01.2007. Sursa: NODEXREACTÍV2 reactive m. Substantă care are proprietatea de a produce o reacţie chimică. /<fr. réactifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacţionează, folosit ca reactiv. 2. (fiz.) Care are inducţie proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanţă chimică având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. [< fr. réactif].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNREACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanţe, radicali etc.) care reacţionează uşor în reacţii. 2. (fiz.) referitor la reactanţă; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanţă având proprietatea de a reacţiona în mod specific într-o reacţie. (< fr. réactif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.