- recul
- RECÚL, reculuri, s.n. Mişcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forţe de reacţie, de mişcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte şi care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanţa parcursă de un corp solid în timpul mişcării sale înapoi, provocată prin reacţie. – Din fr. recul.Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98recúl s. n., pl. recúluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECÚL reculuri n. 1) Mişcare înapoi a unui corp, ca reacţie la mişcarea înainte a altui corp, aflat în legătură cu primul. reculul armei. 2) Distanţă parcursă de un corp în timpul mişcării înapoi, produsă prin reacţie (ca efect contrar). /<fr. reculTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECÚL s.n. Mişcare înapoi a unui corp, ca reacţie faţă de o forţă exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mişcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (p. ext) Mişcare îndărăt; retragere. ♦ Distanţă parcursă de un corp în timpul mişcării sale înapoi, provocată prin reacţie. [pl. -uri. / < fr. recul].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNRECÚL s. n. 1. mişcare către înapoi a unui corp ca reacţie faţă de o forţă exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mişcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mişcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunţii unui gheţar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mişcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.