poară

POÁRĂ s.f. (reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.

Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98



POÁRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuţie, disensiune, dispută, di-vergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



poáră s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POÁRĂ f. : A se pune în poară cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



poáră s.f. – (Mold., Trans.) Dezacord, discordie, neînţelegere. sl. pora "violenţă" (Cihac, II, 244; Tiktin), cf. bg., slov. opora "opoziţie", sb. odpor "ceartă". – Der. întrapora, vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coşbuc, cf. Puşcariu, Dacor., VII, 121.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER