poartă

POÁRTĂ, porţi, s.f. 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior şi invers; deschizătura împreună cu tăbliţa, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura. ♢ loc. adv. Poartă-n poartă cu cineva = faţă în faţă, vizavi, peste drum. ♢ expr. A bate la toate porţile (sau la porţile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. Poartă de scăpare = mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. A sta (sau a rămâne, a se uita) ca viţelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în faţa unei situaţii noi şi neaşteptate, căreia nu-i poţi face faţă). ♦ Intrare într-o cetate sau într-un oraş. ♦ Regiune periferică din jurul unui oraş, al unui ţinut, al unei ţări; margine, hotar. ♦ fig. Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc. 2. Uşă la intrarea principală a unei clădiri; p. ext. casă, gospodărie. ♢ expr. Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmăreşte introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). 5. Vale îngustă prin care o apă îşi deschide trecerea între două şiruri de munţi; pas, trecătoare, defileu. ♦ Loc îngust între pereţii de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant. 6. (înv.; în epoca suzeranităţii turceşti asupra ţărilor române) Reşedinţa, curtea sultanului sau a unui paşă; p. ext. Imperiul Otoman. – lat. porta.

Trimis de oprocopiuc, 31.01.2007. Sursa: DEX '98



POÁRTĂ s. I. 1. prag, uşă, (Dobr.) tocat. (A ieşit în poartă.) 2. (SPORT) (livr.) but. (Apără poartă echipei de fotbal.) II. (ist.) 1. (n. pr.) v. Imperiul otoman. 2. lude.

Trimis de siveco, 17.04.2008. Sursa: Sinonime



poártă (constr., geogr., sport) s. f., g.-d. art. pórţii; pl. porţi

Trimis de siveco, 17.04.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



Poártă (reşedinţa sultanului) s. pr. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POÁRT//Ă porţi f. 1) Deschizătură într-un gard sau zid care face posibilă intrarea într-un spaţiu împrejmuit şi ieşirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care închide această deschizătură. ♢ Din poartă în poartă din casă în casă; la fiecare casă. poartă-n poartă peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a rămâne) ca viţelul la poartă nouă a rămâne dezorientat, uluit în faţa unei situaţii neaşteptate. A bate la toate porţile a se adresa tuturor după ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) într-un oraş sau într-o cetate. 4) Cadru cuprins între două bare verticale unite în partea de sus printr-o orizontală şi închis printr-o plasă, în care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) înv. Curtea sultanului turcesc. ♢ poartăa Otomană Imperiul Otoman. 6) Vale îngustă între două şiruri de munţi (prin care trece o apă curgătoare). [G.-D. porţii] /<lat. porta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



poártă¹, pórţi, cal mătăhălos şi urât.

Trimis de blaurb, 24.03.2008. Sursa: DAR



poártă², pórţi, s.f. (reg.) mal, ţărm.

Trimis de blaurb, 24.03.2008. Sursa: DAR



poártă (pórţi), s.f. – 1. Deschizătură şi loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. lat. porta (Puşcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s.m. (paznic; Munt., şambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimişii Porţii; Mold., comandantul cetăţii Suceava, capitala ţării, şeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Puşcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s.f. (femeie care păzeşte poarta); portărel, s.m. (înv., slujbaş domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s.f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s.n., din fr. portique; portieră, s.f., din fr. portière; portal, s.n., din fr. portail.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER