Dicționar Român. 2013.
Poate — This interesting name has two possible origins, the most likely being of locational nature, and deriving from the Olde English pre 7th Century polt meaning one who dwelt in a hollow or by a pit. The second although less likely possibility, is as… … Surnames reference
putea — PUTEÁ, pot, vb. II. tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul,… … Dicționar Român
reversibil — REVERSÍBIL, Ă, reversibili, e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (jur.; despre bunuri) Care urmează să revină, în anumite cazuri, în posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea… … Dicționar Român
sensibil — SENSÍBIL, Ă, sensibili, e, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi uşor mişcat, impresionat; simţitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care… … Dicționar Român
practicabil — PRACTICÁBIL, Ă, practicabili, e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poţi folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu uşurinţă; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr… … Dicționar Român
probabil — PROBÁBIL, Ă, probabili, e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ♢ Timpul probabil = condiţiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După câte se pare, după toate probabilităţile; poate. –… … Dicționar Român
compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… … Dicționar Român
impracticabil — IMPRACTICÁBIL, Ă, impracticabili, e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus în practică, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (după practică). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
indiciu — INDÍCIU, indicii, s.n. Semn (aparent) după care se deduce existenţa unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaşte un obiect, o fiinţă sau un fenomen. ♦ (jur.) Faptă,… … Dicționar Român
opozabil — OPOZÁBIL, Ă, opozabili, e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat şi de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau … Dicționar Român
