- surpa
- SURPÁ, surp, vb. I. 1. refl. (Despre maluri, povârnişuri etc.; la pers. 3) A se prăbuşi prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. tranz. fig. A răsturna pe cineva dintr-o situaţie privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desfiinţa, a nimici, a lichida. 3. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – lat. *subrupare (< rupes).Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SURPÁ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuşi. 3. a se prăbuşi, (pop.) a se ponorî. (S-a surpa un mal.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSURPÁ vb. v. abroga, anula, boşorogi, desfiinţa, detrona, infirma, invalida, mazili, submina, suprima.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesurpá vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 sg. şi pl. súrpă; conj. prez. 3 sg. şi pl. súrpeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SURPÁ surp tranz. 1) A face să se surpe. 2) (sănătatea, convingerile etc.) A face să slăbească tare. 3) fig. A răsturna prin uneltiri. /<lat. subrupareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SURPÁ mă surp intranz. 1) (despre maluri, povârnişuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se ponorî; a se dărâma. 2) şi fig. A se răsturna la pământ (datorită pierderii punctului de sprijin); a se nărui. /<lat. subrupareTrimis de siveco, 15.08.2006. Sursa: NODEXsurpá (-p, -at), vb. – 1. A prăbuşi, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (refl.) A se ruina, a se prăbuşi, a se nărui. – 4. (refl.) A suferi de hernie. – var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, alb. St., IV, 74; Puşcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Creţu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s.f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuş, s.n. (teren dărîmat); surupină (var. surupişte), s.f. (scufundare, prăbuşire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. şi Banat.Trimis de blaurb, 12.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
