- capota
- CAPOTÁ, capotez, vb. I. intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părţii din spate; (despre avioane) a se prăbuşi, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98capotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. capoteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CAPOT//Á pers. 3 capotaeáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuşi, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din faţă în pământ). [< fr. capoter].Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DNCAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eşec. (< fr. capoter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.