reuşi — REUŞÍ, reuşesc, vb. IV. intranz. şi tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere şi îndemânare. [pr.: re u ] – Din it. riuscire, fr. réussir. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
parveni — PARVENÍ, parvín, vb. IV. intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situaţie materială, politică sau socială; a pătrunde într o pătură socială înaltă; a se ajunge … Dicționar Român
izbândi — IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. tranz. A reuşi într o acţiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
chix — CHIX, chixuri, s.n. (fam.) Nereuşită, eşec (ruşinos) într o acţiune, într o manifestare. ♢ expr. A da chix = a nu izbuti. – Din germ. Kicks. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHIX s. v. cădere, eşec, insucces, nereuşită, picare.… … Dicționar Român
eşua — EŞUÁ, eşuez, vb. I. intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se aşeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eşec, a da greş, a nu reuşi, a nu izbuti. [pr.: şu a] – Din fr. échouer.… … Dicționar Român
hălădui — HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. intranz. 1. (pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în linişte; p. ext. a locui. 2. (înv.) A scăpa cu viaţă (de o primejdie). 3. (reg.) A izbuti, a reuşi. – Din magh. haladni a propăşi, a merge mai departe .… … Dicționar Român
izbutit — IZBUTÍT, Ă, izbutiţi, te, adj. Care a fost bine realizat, care s a bucurat de succes; reuşit. – v. izbuti. Trimis de valeriu, 25.09.2008. Sursa: DEX 98 Izbutit ≠ neizbutit, nereuşit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IZBUTÍT adj. v … Dicționar Român
rata — RATÁ, ratez, vb. I. 1. tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. tranz. A nu reuşi, a nu izbuti într o împrejurare, a da greş. ♦ refl. A nu reuşi să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităţilor sale. 3. intranz. (Despre arme de foc) A… … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
faliment — FALIMÉNT, falimente, s.n. Situaţie de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş etc., declarată de o instanţă judiciară; fig. ruină, eşec total. ♢ expr. A da faliment = a) a nu şi mai putea face plăţile (în calitate de… … Dicționar Român
