- eşua
- EŞUÁ, eşuez, vb. I. intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se aşeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eşec, a da greş, a nu reuşi, a nu izbuti. [pr.: -şu-a] – Din fr. échouer.Trimis de LauraGellner, 24.11.2008. Sursa: DEX '98A eşua ≠ a izbuti, a reuşiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEŞUÁ vb. v. cădea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeeşuá vb. (sil. -şu-a), ind. prez. 1 sg. eşuéz, 3 sg. şi pl. eşueáză, 1 pl. eşuăm (sil. -şu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. eşuéze (sil. -şu-e-); ger. eşuând (sil. -şu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EŞU//Á eşuaéz intranz. 1) (despre persoane) A suferi un eşec. 2) (despre acţiuni) A se termina printr-un eşec. 3) (despre nave) A se aşeza (cu fundul) pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip. [Sil. e-şu-a] /<fr. échouerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEŞUÁ vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se aşeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (fig.) A nu reuşi, a nu izbuti, a avea un eşec. [pron. -şu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. échouer].Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DNEŞUÁ vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puţin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eşec. 4. (fig.) a nu reuşi. (< fr. échouer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.