- eşuare
- EŞUÁRE, eşuări, s.f. Acţiunea de a eşua şi rezultatul ei. [pr.: -şu-a-] – v. eşua.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Eşuare ≠ reuşireTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeeşuáre s. f. (sil. -şu-a-), g.-d. art. eşuării (sil. -şu-ă-); pl. eşuăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEŞUÁRE s.f. Acţiunea de a eşua şi rezultatul ei; (spec.; mar.) împotmolire a unei nave în nisip. [< eşua].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.