- reuşi
- REUŞÍ, reuşesc, vb. IV. intranz. şi tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere şi îndemânare. [pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98A reuşi ≠ a eşuaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeREUŞÍ vb. 1. v. izbuti. 2. v. prinde. 3. a izbândi, a izbuti, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo şi a reuşi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereuşí vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reuşésc, imperf. 3 sg. reuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reuşeáscă; ger. reuşíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REUŞ//Í reuşiésc 1. intranz. A avea succes. reuşi la examene. 2. tranz. A obţine după o serie de eforturi; a izbuti; a izbândi. [Sil. re-u-] /<it. riuscire, fr. réussirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREUŞÍ vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [pron. re-u-. / p.i. -şesc, conj. -şească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNREUŞÍ vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. réussir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNreuşi (reuşésc, reuşít), vb. – A izbuti, a izbîndi, a avea succes. fr. réussir combinat cu it. riuscire. – Der. reuşită, s.f., din fr. réussite; nereuşită, s.f. (insucces).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.