- hălădui
- HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. intranz. 1. (pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în linişte; p. ext. a locui. 2. (înv.) A scăpa cu viaţă (de o primejdie). 3. (reg.) A izbuti, a reuşi. – Din magh. haladni "a propăşi, a merge mai departe".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuşi, salva, scăpa, sta, şedea, trăi, vieţui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehălăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hălăduiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA HĂLĂDU//Í hălăduiiésc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situaţie primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălăşlui. – var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni "a merge în faţă" (DAR). – Der. hălăduinţă, s.f. (lăcaş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.