datorie

datorie
DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite (restitui). 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit datorie?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe datorie.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (datorie faţă de propria noastră con-cepţie.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DATORÍ//E datoriei f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în datoriei a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face datoriea a se achita (faţă de cineva). La datorie acolo unde este obligat să fie. A fi de datoriea cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din datorie din obligaţie. [art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. datorieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… …   Dicționar Român

  • obligaţie — OBLIGÁŢIE, obligaţii, s.f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare… …   Dicționar Român

  • contracta — CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligaţie, a se îndatora la... ♢ expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de ..., a lua o boală …   Dicționar Român

  • achita — ACHITÁ, achít, vb. I. 1. tranz. A declara printr o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. tranz. şi refl. A( şi) plăti, a( si) îndeplini o obligaţie materială sau morală. ♢ expr. (refl.) A se achita de… …   Dicționar Român

  • credit — CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică… …   Dicționar Român

  • îndatorire — ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s.f. 1. (înv.) Obligaţie bănească. 2. Obligaţie morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenţie, politeţe. – v. îndatori. Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • accept — ACCÉPT, accepte, s.n. Consimţământ scris de pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din poliţă. – Din germ. Akzept, lat. acceptus. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • datornic — DATÓRNIC, Ă, datornici, ce, s.m. şi f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. nic. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Datornic ≠ creditor Trimis… …   Dicționar Român

  • onora — ONORÁ, onorez, vb. I. tranz. 1. A avea, a manifesta faţa de cineva sau ceva respect, consideraţie, stimă; a cinsti, a respecta. **(fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”