datorinţă

datorinţă
DATORÍNŢĂ, datorinţe, s.f. (înv.) Obligaţie (morală); îndatorire. – Datori + suf. -inţă.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DATORÍNŢĂ s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

datorínţă s. f., g.-d. art. datorínţei; pl. datorínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… …   Dicționar Român

  • obligaţie — OBLIGÁŢIE, obligaţii, s.f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”