obligaţie

obligaţie
OBLIGÁŢIE, obligaţii, s.f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor şi-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [var.: obligaţiúne s.f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 31.07.2008. Sursa: DEX '98

OBLIGÁŢIE s. 1. datorie, îndatorire, însărcinare, sarcină, (înv.) dator, datorinţă, îndatorinţă. (obligaţie ta este să rezolvi problema.) 2. v. oficiu. 3. an-gajament, îndatorire, sarcină, (pop.) legătură. (obligaţie ta faţă de el este ...) 4. îndatorire, răspundere. (Are multe obligaţie.) 5. datorie, îndatorire, (livr.) servitute. (obligaţie faţă de propria noastră concepţie.) 6. v. cerinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obligáţie s. f. (sil. -bli, -ţi-e), art. obligáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obligáţiei; pl. obligáţii, art. obligáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBLIGÁŢI//E obligaţiei f. 1) Sarcină obligatorie; angajament; datorie. 2) Act juridic care obligă o persoană la o anumită acţiune. 3) Hârtie de valoare care se emite cu ocazia unui împrumut de stat. [G.-D. obligaţiei; Sil. -bli-, -ţi-e] /<fr. obligation, lat. obligatio, obligaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBLIGÁŢIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligaţiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoştinţă. [gen. -iei, var. obligaţiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligaţiia].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

OBLIGÁŢIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligaţiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor faţă de instituţia emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • obligáţie — s. f. (sil. bli , ţi e), art. obligáţia (sil. ţi a), g. d. art. obligáţiei; pl. obligáţii, art. obligáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • Obligation Lineaire Obligatie — ( OLO) Euroclear Clearing and Settlement glossary Belgian government bond. Euroclear Clearing and Settlement glossary …   Financial and business terms

  • Obligation Lineaire Obligatie — (OLO) Belgian government bond …   Euroclear glossary

  • îndatorire — ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s.f. 1. (înv.) Obligaţie bănească. 2. Obligaţie morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenţie, politeţe. – v. îndatori. Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… …   Dicționar Român

  • datorie — DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care …   Dicționar Român

  • nominativ — NOMINATÍV, Ă, nominativi, e, s.n., adj. 1. s.n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcţie specifica este aceea de subiect şi care este considerat forma de bază a substantivului. 2. adj. (fin.; în sintagma) Obligaţie nominativă = obligaţie care… …   Dicționar Român

  • angaja — ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A angaja o lucrare… …   Dicționar Român

  • garanţie — GARANŢÍE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi… …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”