nominativ

nominativ
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s.n., adj. 1. s.n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcţie specifica este aceea de subiect şi care este considerat forma de bază a substantivului. 2. adj. (fin.; în sintagma) Obligaţie nominativă = obligaţie care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NOMINATÍV s., adj. 1. s. (gram.) (înv.) numitoare. 2. adj. v. nominal.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nominatív adj. m., pl. nominatívi; f. sg. nominatívă, pl. nominatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

nominatív s. n., pl. nominatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NOMINATÍV1 nominative n. lingv. Caz la care stă, de obicei, subiectul şi care răspunde la între-bările: cine? ce? /<lat. nominativus, fr. nominatif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NOMINATÍV2 nominativă (nominativi, nominative) 1) Care serveşte pentru a numi; cu ajutorul căruia se numeşte. Funcţie nominativă. 2) Care ţine de nominaţie; propriu nominaţiei. /<lat. nominativus, fr. nominatif
Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: NODEX

NOMINATÍV s.n. Caz al declinării în care stau subiectul, apoziţia şi numele predicativ. ♢ Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcţie în care, ca şi în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povesteşte. [pl. -ve. / cf. lat. nominativus, fr. nominatif].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

NOMINATÍV, -Ă adj. Care conţine un nume, nominal. ♢ (fin.) Obligaţie nominativă = obligaţie pe care este scris numele creditorului. [< fr. nominatif].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

NOMINATÍV, -Ă I. adj. nominal (1). o (fin.) obligaţie nominativă = obligaţie pe care este scris numele creditorului. II. s. n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziţia şi numele predicativ. (< lat. nominativus, fr. nominatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Nominativ — Sm erw. fach. (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. (cāsus) nōminātīvus, der Fall der Benennung, zu l. nōmināre benennen (Nomen).    Ebenso nndl. nominatief, ne. nominative, nfrz. nominatif, nschw. nominativ, nnorw. nominativ. lateinisch l …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Nominativ — Nominativ: Der grammatische Terminus für »1. Fall, Werfall« (Grammatik) ist eine gelehrte Entlehnung des 16. Jh.s aus lat. (casus) nominativus »Nennfall, Nominativ«. Dies gehört zu lat. nominare »‹be›nennen«; vgl. ↑ nominieren …   Das Herkunftswörterbuch

  • Nomĭnativ — (lat.), s. Kasus …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Nominativ — Nominatīv (lat.), Nennfall, der Deklinationskasus, der im Satze das grammatische Subjekt oder das Prädikat (wenn dieses ein Nomen ist) bezeichnet …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Nominativ — Nominativ, lat. deutsch, Nennfall, beim Nomen die Form, welche den unveränderten Namen angibt …   Herders Conversations-Lexikon

  • nominativ — nȍminatīv m DEFINICIJA gram. padež kojim se imenuje, prvi padež ETIMOLOGIJA lat. nominativus …   Hrvatski jezični portal

  • Nominativ — Der Nominativ (von lat. nominare „benennen“) ist die Grundform des Substantivs und der 1. Kasus (Fall) in der Deklination. Im Satz steht das Subjekt im Deutschen immer im Nominativ. Im allgemeinen Sprachgebrauch wird der Nominativ auch 1. Fall… …   Deutsch Wikipedia

  • Nominativ — Werfall; erster Fall * * * No|mi|na|tiv 〈m. 1; Abk.: Nom.; Gramm.〉 erster Fall der Deklination; Sy Werfall; → Lexikon der Sprachlehre [<lat. (casus) nominativus „Nennfall“; zu nomen „Name (als Subjekt)“] * * * No|mi|na|tiv, der; s, e [ …   Universal-Lexikon

  • Nominativ — No̲·mi·na·tiv [ f] der; s, e; Ling; der Kasus, in dem das Subjekt des Satzes steht ≈ erster Fall <ein Wort steht im Nominativ>: In dem Satz ,,Der Ball flog durch das Fenster steht ,,der Ball im Nominativ …   Langenscheidt Großwörterbuch Deutsch als Fremdsprache

  • nóminativ — a m (ọ̑) lingv. prvi sklon, imenovalnik: nominativ duala; nominativ in akuzativ …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”