- garanţie
- GARANŢÍE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi ţinută. ♢ loc. vb. A lua pe garanţie = a garanta. ♢ expr. Pe garanţia cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanţie = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanţie de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranţă. – Din fr. garantie, it. garanzia.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GARANŢÍE s. 1. v. cauţiune. 2. v. amanet. 3. asigurare, chezăşie, (înv.) credinţă. (Acest lucru constituie o garanţie pentru ...)Trimis de siveco, 13.02.2008. Sursa: Sinonimegaranţíe s. f., art. garanţía, g.-d. art. garanţíei; pl. garanţíi, art. garanţíile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGARANŢÍ//E garanţiei f. 1) Obligaţie a cuiva de a răspunde de ceva. ♢ A prezenta garanţie a oferi siguranţă. A lua pe cineva pe garanţie a garanta pentru cineva. 2) Fapt care asigură respectarea unei astfel de obligaţii. [G.-D. garanţiei] /<fr. garantieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGARANŢÍE s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită; chezăşie. ♢ A lua (pe cineva) pe garanţie = a garanta pentru cineva. [gen. -iei. / < fr. garantie, it. garanzia].Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DNGARANŢÍE s. f. obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită. o a lua (pe cineva) pe garanţie = a garanta pentru cineva; a prezenta garanţie = a oferi încredere, certitudine, siguranţă. (< fr. garantie, it. garanzia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.