- obligatoriu
- OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [var.: obligatór, -oáre adj.] – Din lat. obligatorius, fr. obligatoire.Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98Obligatoriu ≠ facultativ, neobligatoriuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeOBLIGATÓRIU adj., adv. 1. adj. v. neapărat. 2. adv. v. indispensabil. 3. adv. v. morţiş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobligatóriu adj. m. (sil. -bli-) [-riu pron. -riu], f. obligatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. obligatóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBLIGATÓRI//U obligatoriue (obligatoriui) 1) De care este obligat oricine să ţină cont; care se impune. Regulă obligatoriue. 2) Care trebuie realizat numaidecât. Serviciu militar obligatoriu. [Sil. -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, fr. obligatoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligaţional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire].Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DNOBLIGATÓRIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obligaţional. ♢ care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.