- elementar
- ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puţin complicat; simplu, uşor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ţine de natură şi de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.Trimis de LauraGellner, 20.03.2007. Sursa: DEX '98ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învăţământ elementar.) 2. v. simplu. 3. primar, rudimentar, simplu. (Noţiuni elementar asupra ...) 4. esenţial, fundamental. (Principii elementar despre ...) 5. v. uşor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeELEMENTÁR adj. v. natural.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeelementár adj. m., pl. elementári; f. sg. elementáră, pl. elementáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELEMENTÁR elementară (elementari, elementare) 1) Care ţine de esenţa unui lucru sau a unui fenomen, de principiile şi noţiunile de bază ale unei discipline sau arte. Curs elementar. 2) Care reprezintă prima treaptă, primul nivel. Învăţământ elementar. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire, lat. elementariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esenţial. ♦ Care cuprinde primele noţiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, uşor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparţinând naturii şi fenomenelor ei. [cf. fr. élémentaire, lat. elementarius].Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DNELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esenţial, fundamental. ♢ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, ştiinţe etc. o învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. o (mat.) funcţie elementară = funcţie raţională, trigonometrică, exponenţială, logaritmică etc., precum şi funcţiile obţinute din acestea, printr-un număr finit de operaţii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ţine de natură şi de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.