- rigoare
- RIGOÁRE, rigori, s.f. Asprime, severitate, stricteţe, străşnicie. ♢ loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♢ loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris.Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX '98RIGOÁRE s. 1. v. severitate. 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (înv.) scumpătate. (rigoare ştiinţifică.)Trimis de siveco, 16.09.2008. Sursa: Sinonimerigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl. rigóriTrimis de siveco, 16.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficRIG//OÁRE rigoareóri f. 1) Caracter riguros; rigurozitate. *Cu toată rigoareoarea cu toată severitatea; riguros. De rigoare obligatoriu în anumite împrejurări. La rigoare la mare nevoie. 2) la pl. Principii severe, riguroase. /<fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, rigoareorisTrimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: NODEXRIGOÁRE s.f. 1. Asprime, severitate, stricteţe. ♦ De rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ♦ (La pl.) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie. [< lat. rigor, cf. it. rigore, fr. rigueur].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRIGOÁRE s. f. 1. asprime, severitate, stricteţe. o de rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ♢ (pl.) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.