riglă

riglă
RÍGLĂ, rigle, s.f. 1. Piesă plată, lungă şi dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafeţe plane etc., linie, lineal. ♢ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă şi una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă şi lată, folosită în construcţii. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea şi îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. ríghla "regulă".
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

RÍGLĂ s. 1. (tehn.) linie, (Transilv.) lineal. (riglă pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (constr.) cuşac.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

RÍGLĂ s. v. ivar, încuietoare, rubrică, zăvor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ríglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ríglei; pl. rígle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RÍGL//Ă riglăe f. 1) Instrument format din- tr-o bară gradată, folosit la trasarea unor linii drepte sau la măsurat; linie. ♢ riglă loga-ritmică (sau de calcul) instrument alcătuit dintr-o riglă fixă şi una mobilă, folosit la efectuarea rapidă a unor calcule. 2) metal. Unealtă folosită în turnătorie pentru înde-părtarea şi netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • rigla — RIGLÁ vb. v. linia. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  riglá vb., ind. prez. 1 sg. rigléz, 3 sg. şi pl. rigleáză Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

  • rigla? — *rigla?, *riglaz? germ., Maskulinum: nhd. Riegel; ne. bolt (Neutrum); Rekontruktionsbasis: mnd., ahd.; Interferenz: Lehnwort lat. rēgula?; Etymologie: s. la …   Germanisches Wörterbuch

  • ríglã — s. f. (sil. glã), g. d. art. ríglei; pl. rígle …   Romanian orthography

  • rigletă — RIGLÉTĂ, riglete, s.f. 1. Riglă lungă de 2 5 m, folosită la măsurarea lungimii aliniamentelor. 2. Riglă mobilă a unei rigle de calcul. – Din fr. réglette (după riglă). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  riglétă s. f. (sil. gle ),… …   Dicționar Român

  • linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… …   Dicționar Român

  • lineal — LINEÁL, lineale, s.n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, măsurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Riglă. 2. Dispozitiv (acţionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de oţel forjat, care… …   Dicționar Român

  • teu — TEU, teuri, s.n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcţia şi sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au… …   Dicționar Român

  • miră — MÍRĂ, mire, s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care serveşte la măsurarea indirectă a distanţelor sau a înălţimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.… …   Dicționar Român

  • tipometru — TIPOMÉTRU, tipometre, s.n. 1. Instrument pentru măsurarea corpului literelor tipografice. 2. Riglă de metal cu una sau mai multe scări gradate în puncte sau alte unităţi tipografice şi cu care se controlează dimensiunile machetei, textelor etc. – …   Dicționar Român

  • şubler — ŞÚBLER, şublere, s.n. (Tech.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr o riglă gradată cu două braţe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată. – Din germ. Schublehre. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”