linie

LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într-o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcţie sau leagă (pe o hartă, pe un plan etc.) diferite puncte în spaţiu. ♢ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafaţa exterioară a unei nave în timpul plutirii. ♢ loc. prep. La (sau în) linia... = în dreptul..., la nivelul... 3. (fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuţă. 4. Riglă. 5. Unitate de măsură de lungime folosită în ţările româneşti, egală cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (În loc.) În linie = în şir drept, în rând, în aliniere. 7. (livr.) Rând de cuvinte într-o pagină scrisă. 8. Succesiune, serie a strămoşilor sau a descendenţilor; filiaţie. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificaţii, de adăposturi şi de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ♢ Linie de bătaie (sau de luptă) = desfăşurare sistematică a unor forţe militare în vederea luptei; întindere a frontului ocupat de trupele care luptă. Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificaţii şi trupe. 10. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Ansamblu al instalaţiilor şi al reţelei de şine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porţiune delimitată dintr-o asemenea reţea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Direcţie, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legătura între două sau mai multe puncte. ♢ Linie electrică = ansamblul conductelor, dispozitivelor şi construcţiilor care asigură transmiterea la distanţă a energiei electrice. Linie telefonică (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legătura între mai multe posturi telefonice sau între posturi şi centralele telefonice. Linie telegrafică = totalitatea conductelor şi instalaţiilor dintre un emiţător şi un receptor telegrafic. Linie de întârziere = dispozitiv folosit pentru întârzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologică = a) organizare a procesului de fabricaţie, în care operaţiile sunt efectuate la locuri de muncă dispuse în ordinea succesiunii operaţiilor de fabricare; b) ansamblu de maşini de lucru, instalaţii şi mijloace de transport dintr-o fabrică sau uzină, dispuse în ordinea succesiunii operaţiilor prevăzute de procesul tehnologic. Linie automată = complex de maşini-unelte sau agregate care execută în mod automat operaţiile de prelucrare a unor piese, organe de maşini, produse etc. şi care asigură transportul acestora de la o maşină la alta fără intervenţia muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil. ♦ fig. Trăsătură fundamentală, punct esenţial (ale unei probleme). ♢ loc. adv. În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii. 14. fig. Orientare principală, direcţie a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduită. – Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LÍNIE s. 1. (rar) liniament. (A tras câteva linie para-lele.) 2. linie frântă = zigzag. 3. v. riglă. 4. v. dungă. 5. dungă, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o linie la prispa casei.) 6. v. liniuţă. 7. linie-ferată v. cale ferată. 8. trăsătură, (înv.) trăsură. (Din câteva linieii i-a făcut portretul.) 9. v. trăsătură. 10. v. siluetă. 11. itinerar, traseu. (linie aeriană Bucureşti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. direcţie. 14. v. descendenţă. 15. v. margine.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



LÍNIE s. v. rând.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



línie s. f. (sil. -ni-e), art. línia (sil. -ni-a), g.-d. art. líniei; pl. línii, art. líniile (sil. -ni-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÍNI//E liniei f. 1) Trăsătură continuă (făcută cu creionul, cu peniţa etc.) pe o suprafaţă plană, având o singură dimensiune. 2) Figură geometrică obţinută prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersecţia a două planuri. linie dreaptă. linie frântă. 3) Instrument format dintr-o bară gradată folosită la trasarea liniilor drepte şi pentru măsurări; riglă. 4) Fiecare dintre trăsăturile paralele de pe un caiet. 5) Trăsătură (reală sau imaginară) care indică o limită, o direcţie dată etc. ♢ liniea orizontului dunga de la intersecţia aparentă a suprafeţei pământului cu bolta cerească. În linie unul lângă altul. 6) Consecvenţă privind legăturile de rudenie între generaţii; descendenţă; filiaţie. ♢ În linie dreaptă (sau directă) din tată în fiu. 7) Sistem de fortificaţii şi trupe. ♢ liniea întâi (sau liniea de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o bătălie. 8) Traseu al unei căi de comunicaţie. linie de cale ferată. linie aeriană. 9) Reţea de fire care asigură transmiterea la distanţă a energiei electrice. linie electrică. linie telefonică (sau de telefon). 10) la pl. Trăsături caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. linieile feţei. 11) Orientare, direcţie de acţiune într-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, germ. Linie, fr. ligne

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍNIE s.f. 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obţinută prin intersecţia a două suprafeţe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcţie dată, o limită etc. 3. Descendenţă, filiaţie. 4. Sistem de fortificaţii. ♢ Navă de linie v. navă. ♦ Şirul luptătorilor într-o bătălie; şir de tranşee; direcţia generală a poziţiilor trupelor. 5. Cele două şine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalaţiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicaţii între două puncte. 7. (La pl.) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feţei cuiva; contur, profil. ♦ Ţinută. 8. (fig.) Orientare; direcţie. 9. (Poligr.) Rând într-o pagină. ♦ Placă subţire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanţează rândurile. 10. Riglă. 11. (mar.) Ecuator. [pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



LÍNIE s. f. 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obţinută prin intersecţia a două suprafeţe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcţie dată, o limită etc. 3. descendenţă, filiaţie. 4. sistem de fortificaţii. ♢ şirul luptătorilor într-o bătălie; direcţia generală a poziţiilor trupelor. 5. cele două şine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalaţiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♢ legătură de telecomunicaţii între două puncte. 7. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feţei cuiva; contur, profil. ♢ ţinută. 8. (fig.) orientare; direcţie. 9. (poligr.) rând într-o pagină. ♢ placă subţire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanţează rândurile. 1⁰. riglă. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gamă de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



línie (línii), s.f. – 1. Dreaptă, dungă. – 2. Şir, rînd. – 3. Formaţie de trupe în ordin de bătaie. – 4. Legătură de comunicaţii. – 5. Rînd. – 6. Riglă. – 7. Stirpe, descendenţă. – 8. (înv.) Măsură de dimensiuni, valorează 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) în Munt. şi 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) în Mold. – 9. Obiect cu care se băteau şcolarii la palmă. lat., it. linea (sec. XVIII). – der. liniuţă, s.f. (riglă mică; cratimă); linia, vb. (a trage linii), folosit mai ales la part., cf. it. lineato; alinia, vb., format după fr. aligner; liniar (var. linear), adj., din fr. linéal; sublinia, vb., după fr. souligner.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER