rigurozitáte — s. f., g. d. art. rigurozitäţii … Romanian orthography
rigoare — RIGOÁRE, rigori, s.f. Asprime, severitate, stricteţe, străşnicie. ♢ loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♢ loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.)… … Dicționar Român
acribie — ACRIBÍE s.f. (livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea ştiinţifică; p. gener. seriozitate, conştiinciozitate. – Din fr. acribie. Trimis de ana zecheru, 01.05.2008. Sursa: DEX 98 ACRIBÍE s. v. conştiinciozitate. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
stricteţe — STRICTÉŢE s.f. Însuşirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. – Strict + suf. eţe. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICTÉŢE s. v. severitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime strictéţe s. f., art.… … Dicționar Român
pietism — PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică a unei secte protestante, care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem; p. ext. atitudine, comportare a adepţilor acestei doctrine. [pr.: pi e ] – Din fr.… … Dicționar Român
conştiinciozitate — CONŞTIINCIOZITÁTE s.f. Însuşirea de a fi conştiincios; corectitudine, seriozitate, scrupulozitate. [pr.: sti in ] – Conştiincios + suf. itate. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONŞTIINCIOZITÁTE s. acribie, exigenţă,… … Dicționar Român
duritate — DURITÁTE, durităţi, s.f. 1. Calitatea, însuşirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistenţă la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conţine săruri (de calciu şi magneziu)… … Dicționar Român
exactitate — EXACTITÁTE, exactităţi, s.f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ♢ loc. adv. Cu exactitate = precis. [pr.: eg zac ] – Exact + suf. itate. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Exactitate ≠ inexactitate Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
exigenţă — EXIGÉNŢĂ, exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinţă, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
puritanism — PURITANÍSM s.n. Numele unei secte prezbiteriene engleze care îşi întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei; p. ext. rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase şi morale. – Din fr. puritanisme. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
