stricteţe

stricteţe
STRICTÉŢE s.f. Însuşirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. – Strict + suf. -eţe.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRICTÉŢE s. v. severitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strictéţe s. f., art. strictéţea, g.-d. art. strictéţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRICTÉŢE f. 1) Caracter strict. 2) Atitudine a celui care este strict. [G.-D. stricteţei] /strict + suf. stricteţeeţe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STRICTÉŢE s.f. Însuşirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. [< strict + -eţe].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

STRICTÉŢE s. f. însuşirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. (după it. strettezza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • rigoare — RIGOÁRE, rigori, s.f. Asprime, severitate, stricteţe, străşnicie. ♢ loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♢ loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.)… …   Dicționar Român

  • rigurozitate — RIGUROZITÁTE s.f. Stricteţe; severitate, rigiditate, asprime. – Riguros + suf. itate. cf. it. r i g o r o s i t a. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RIGUROZITÁTE s. 1. v. severitate. 2. v. exigenţă. 3. v …   Dicționar Român

  • dogmatic — DOGMÁTIC, Ă, dogmatici, ce, adj., subst. 1. adj. Care ţine de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. s.f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea (expune) sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase.… …   Dicționar Român

  • exigent — EXIGÉNT, Ă, exigenţi, te, adj. Care pretinde multă grijă, stricteţe, corectitudine de la alţii (şi de la sine însuşi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretenţios. – Din. fr. exigeant, lat. exigens, ntis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

  • ortodox — ORTODÓX, Ă, ortodocşi, xe, adj. 1. Care ţine de biserica creştină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creştină… …   Dicționar Român

  • strict — STRICT, Ă, stricţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepţie; p. ext. sever, aspru. ♢ expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi)… …   Dicționar Român

  • bigot — BIGÓT, Ă, bigoţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot. Trimis de paula, 10.09.2008. Sursa: DEX 98  BIGÓT adj., s. (bis.) fanatic,… …   Dicționar Român

  • bisericos — BISERICÓS, OÁSĂ, bisericoşi, oase, adj., s.m. şi f. (Persoană) care respectă dogmele bisericii; bigot. – Biserică + suf. os. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BISERICÓS adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • canon — CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ fig. Suferinţă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”