- lege
- LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esenţa lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită şi apărată de puterea de stat. ♢ Lege nescrisă = tradiţie, obicei al pământului. Omul legii = a) reprezentant al autorităţii de stat; b) persoană care respectă cu stricteţe prevederile legale. Om de lege = jurist, avocat. ♢ loc. adj. Fără (de) lege = păcătos; mişel. ♢ loc. adv. După lege = just, legal. În lege = de-a binelea, cu totul; straşnic. ♢ expr. Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu stricteţe. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neapărat aşa. În numele legii, formulă întrebuinţată atunci când se invocă autoritatea legală. În baza legii = în conformitate cu prevederile legale. 2. (pop.) Proces, judecată. 3. Legalitate, constituţionalitate. III. Religie, credinţă. ♢ expr. Pe legea mea! = zău! pe conştiinţa mea! ♦ Datină, obicei. ♢ expr. În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva. – Din lat. lex, legis.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98Lege ≠ fărădelegeTrimis de siveco, 09.03.2008. Sursa: AntonimeLÉGE s. 1. (jur.) (înv.) legiuire, pravilă, testament. 2. (În logica simbolică) lege logică v. tautologie. 3. v. canon.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLÉGE s. v. acţiune, cauză, condamnare, confesiune, credinţă, cult, datină, de-cizie, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiţie, obicei, osândă, pe-deapsă, proces, religie, rit, rânduială, sentinţă, tradiţie, uz, uzanţă, verdict.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSICRIUL LÉGII s. v. chivot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelége s. f., g.-d. art. légii; pl. legiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÉG//E legei f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependenţei, interacţiunii şi legăturii dintre fenomenele realităţii. legeile naturii. legeea conservării energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ şi apărat de puterea de stat. ♢ După lege în mod legal; legitim. În baza legeii conform prevederilor legii. 3) Regulă obligatorie; obligaţie. 4) înv. Credinţă într-o divinitate; religie; confesiune; cult. ♢ Pe (sau pre) legeea mea pe cuvântul meu. 4) Tradiţie, obicei consacrat. ♢ Cum e legeea aşa cum se obişnuieşte; aşa cum e obiceiul. [G.-D. legii] /<lat. lex, legegisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlége (légi), s.f. – 1. Putere, autoritate. – 2. Normă, regulă. – 3. Regulă divină. – 4. Religie, credinţă, confesiune. – 5. Drept. – 6. Justiţie, tribunal. – 7. Sentinţă, decizie judecătorească. – Mr. leage. lat. lēgem (Densusianu, Hlr., 192; Puşcariu 961; Candrea-Dens., 974; REW 5008; DAR), cf. alb. lidžë (Philippide, II, 646), it. legge, prov., port. lei, fr. loi, cat. lley, sp. ley. Sensul de "religie" este vechi rom., cf. sp. ley "religie, credinţă", gal. lei "fidelitate", fr. loi "religie"; de aceea nu se susţine ipoteza lui Şeineanu, Semasiol., 77, care explică acest sens din rom. prin sl. zakonŭ. Der. legiui, vb. (a stabili prin lege; a judeca, a da sentinţe), cu suf. -ui; legiuire, s.f. (legislaţie; dispoziţie legală, normă; justiţie; litigiu); nelegiuire, s.f. (injustiţie; crimă, sacrilegiu, impietate; delict, ilegalitate); legiuit, adj. (legal; legitim, drept; condamnat); nelegiuit, adj. (ilegal; injust; criminal; nelegitim, bastard); legiuitor, adj. (legislativ); legiuitor, s.m. (legislator). Der. neol. legal, adj., din fr. légal; nelegal (var. ilegal), adj.; ilegalitate, s.f.; legalmente, adv.; legaliza, vb.; legifera, vb.; legislaţi(un)e, s.f.; legislativ, adj.; legislator, s.m.; legislatură, s.f.; legist, s.m.; legitim, adj.; nelegitim (var. ilegitim), adj.; legitimitate, s.f.; legitima, vb.; legitimaţi(un)e, s.f.; legitimist, adj., toate din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
