- dogmatic
- DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. adj. Care ţine de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. s.f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea (expune) sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. s.m. şi f. Persoană care susţine şi aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Dogmatic ≠ adogmaticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine dogmatic; o interpretare dogmatic.) 2. s. dogmatist. (dogmaticul este adept al dogmatismului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmáticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOGMÁTI//C1 dogmaticcă (dogmaticci, dogmaticce) 1) Care ţine de dogme; propriu dogmelor. Teologie dogmaticcă. Raţionament dogmatic. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ faţă de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOGMÁTI//C2 dogmaticcă (dogmaticci, dogmaticce) m. şi f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu stricteţe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. şi f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu stricteţe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ♢ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.