duritate

duritate
DURITÁTE, durităţi, s.f. 1. Calitatea, însuşirea de a fi dur1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistenţă la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violenţă, cruzime. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DURITÁTE s. 1. v. tărie. 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpânire, violenţă. (duritate tempera-mentală a cuiva.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DURITÁTE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, constrângere, cruzime, ferocitate, intransigenţă, neîndurare, neomenie, răutate, rigoare, rigurozitate, sălbă-ticie, severitate, străşnicie, stricteţe, violenţă, vitregie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

duritáte s. f., g.-d. art. durităţii; (manifestări) pl. durităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DURIT//ÁTE duritateăţi f. Caracter dur. [art. duritatea; G.-D. durităţii] /<fr. durité, lat. duritas, duritateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DURITÁTE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiaţiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a conţine săruri minerale în mare proporţie. 3. (fig.) Asprime, severitate. [cf. fr. durete, lat. duritas].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

DURITÁTE s. f. 1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure. 2. calitate a radiaţiilor ionizante de a fi penentrante. 3. calitate a unei ape de a conţine săruri de calciu şi magneziu. 4. (fig.) asprime, severitate. (< fr. dureté, lat. duritas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • duritáte — s. f., g. d. art. duritäţii; (manifestãri) pl. duritäţi …   Romanian orthography

  • carboloy — CARBOLÓY s.n. Aliaj cu duritate mare, obţinut din carbură de wolfram în liant de cobalt. – cuv. engl. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  carbolóy s. n. [y pron. i] Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CARBOLOY [ …   Dicționar Român

  • ghips — GHIPS, (2) ghipsuri, s.n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase folosiri în industrie. ♢ expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o… …   Dicționar Român

  • pobedit — POBEDÍT, pobediţi, s.n. Carbură de wolfram şi cobalt, cu duritate mare. – Din rus. pobedit. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  pobedít s. m., pl. pobedíţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  POBEDÍT s.n.… …   Dicționar Român

  • soliditate — SOLIDITÁTE s.f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistenţă la schimbarea formei şi a volumului lor; tărie, duritate, rezistenţă. ♦ fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, atis.… …   Dicționar Român

  • diamant — DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat;… …   Dicționar Român

  • duro — DÚRO s.m. invar. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro. Trimis de spall, 15.03.2002. Sursa: DEX 98  dúro s. m. invar. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DURO Element prim de compunere savantă cu semnificaţia… …   Dicționar Român

  • eucalipt — EUCALÍPT, eucalipţi, s.m. Gen de arbori giganţi, tropicali şi subtropicali, cu flori mici verzi şi frunze persistente, din frunzele şi scoarţa cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie şi în parfumerie, iar lemnul, rezistent şi dur,… …   Dicționar Român

  • inclemenţă — INCLEMÉNŢĂ s.f. (livr.) Neîndurare. – Din fr. inclémence. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  incleménţă s. f., g. d. art. incleménţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INCLEMÉNŢĂ s.f …   Dicționar Român

  • moale — MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”