- diamant
- DIAMÁNT, diamante, s.n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele şi folosită ca piatră preţioasă sau la diverse unelte de şlefuit, de tăiat şi zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [pr.: di-a-] – Din fr. diamant.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIAMÁNT s. (min.) (înv. şi pop.) adamant, (înv.) olmaz.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimediamánt s. n. (sil. di-a-), pl. diamánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIAMÁNT diamante n. 1) Piatră scumpă transparentă, foarte strălucitoare şi foarte dură 2) Instrument de tăiat sticlă, având la un capăt o lamă din astfel de piatră. [Sil. di-a-] /<fr. diamantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIAMÁNT s.n. 1. Varietate cristalină şi transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseşte ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. Unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♦ Linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. Corp mic de literă. 4. Vârf de ancoră. [pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNdiamánt (diamánte), s.n. – Piatră preţioasă, varietate cristalină de carbon. – var. ad(i)amant, adimant, ghimant. Mr. diamantă, ğamande, megl. diaman. ngr. διαμάντι; var., influenţată de mag. gyémánt (Tiktin). sec. XVII. – Der. diamanticale, s.f. (bijuterii, podoabe, diamante), din ngr. διαμαντιϰά (Tiktin; Gáldi 170); diamantin, adj. (strălucitor ca diamantul).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei. ♢ linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.