- moale
- MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându-şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ♢ expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se aşeza) pe moale = a duce o viaţă liniştită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ♢ (pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creştetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleşit, flasc; puhav. ♦ Puţin consistent; subţire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieţ. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale şi aliaje) Cu duritate mică; care poate fi uşor îndoit, zgâriat etc. 4. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre părţi ale corpului lor) Fără rezistenţă, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaş, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voinţă; apatic, indolent; bleg, leneş; cu fire slabă, nehotărâtă, influenţabilă. ♢ expr. A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafaţa netedă, fără asperităţi; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolţuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină sau izvoare de lumină, sunete). Lipsit de stridenţă, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (fon.; în opoziţie cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziţie moale = poziţia unui sunet urmat de o silabă care conţine o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) Călduţ (şi umed); p. ext. plăcut, blând. 6. (Despre fiinţe, despre însuşiri şi manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mişcări) Uşor, abia simţit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mişcă încet, lin, domol; (despre fiinţe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – lat. mollis, -e.Trimis de LauraGellner, 09.02.2008. Sursa: DEX '98Moale ≠ puternic, tare, vânjos, vârtos, vânosTrimis de siveco, 02.12.2004. Sursa: AntonimeMOÁLE adj. 1. v. afânat. 2. (rar) molatic. (Calcă pe covoare moi.) 3. v. proaspăt. 4. înmuiat. (Bucăţi de pâine moi.) 5. v. fraged. (Prăjitură moale.) 6. v. puhav. 7. catifelat, mătăsos, neted. (Obraz moale; piele moale.) 8. v. apos. 9. v. bleg. 10. v. greoi. 11. v. palatalizat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMOÁLE adj. v. estompat, influenţabil, pal, palid, pierdut, stins, şters.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemoále adj. m., f. moále; pl. m. şi f. moiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmoále s. n., art. moáleleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOÁLE1 moi adj. 1) Care îşi modifică uşor forma la apăsare; care permite afundarea obiectului ce apasă. Pâine moale. Pământ moale. 2) Care este puţin rezistent; lipsit de duritate. Metal moale. Lemn moale. Piatră moale. 3) Care nu este consistent. ♢ Ou moale ou care, fiind fiert puţin, şi-a păstrat gălbenuşul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care conţine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzaţie plăcută la pipăit. Păr moale. Piele moale. ♢ Apă moale apă care conţine puţine săruri. Vin moale vin plăcut la gust şi fără tărie. A nu-i fi cuiva moale a nu se simţi bine; a avea neplăceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; catifelat. ♢ Consoană moale consoană palatalizată. 7) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; care nu este ţipător; palid. 8) (despre lumină) Care este plăcut văzului; care nu luceşte. 9) (despre iarnă) Care este fără friguri mari; blândă. 10) (despre mers, paşi etc.) Care aproape că nu este simţit. ♢ A o lăsa mai moale a înceta de a mai pretinde ceva în mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, moaleeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMOÁLE2 adv. Fără îndrăzneală; fără curaj; fără convingere. /<lat. mollis, moaleeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmoále adj. – 1. Blînd, blajin, suav, plăcut. – 2. Slab, destins, flasc. – 3. Debil, lăsător. – 4. Leneş, trîndav, greoi. – Mr., megl. moale, istr. mole. lat. mŏllis (Puşcariu 1101; Candrea-Dens., 1143; REW 5649), cf. it. port. molle, prov., v. fr. mol, fr. mou, cat. moll, sp. muelle. – Der. moale, s.f. (fontanelă); moaleş, adj. (flasc, fleşcăit); molan, s.m. (leneş, puturos, om molatic; peşte, Cobitis barbatula), în Banat, Olt. şi Munt.; molănete, s.m. (Olt., trîndav, leneş); molaş, s.m. (Trans., peşte, varietate de mihalţ, Lota vulgaris); molătate, s.f. (înv., moliciune); molatic (var. molatec), adj. (moale, suav; delicat, plăcut; leneş, insolent); molău (var. molîu), adj. (moale, leneş); molătui, vb. refl. (Maram., a se distra); moleşală, s.f. (indolenţă, lenevie); moleşi, vb. refl. (a se înmuia); moleşitor, adj. (care moleşeşte); molete (var. moleţ), s.m. (peşte, Cobitis barbatula); moliciune (var. înv. molăciune), s.f. (moleşală, delicateţe, suavitate; indolenţă, lene; voluptate); moloman, s.m. (Olt., leneş, puturos); moloşa, vb. refl. (a se înmuia); moloşag (var. moleşag), s.n. (Mold., Trans., dezgheţ, timp umed şi călduros la începutul primăverii); mălăeţ, adj. (molişor, fleşcăit, răscopt), în loc de *molăeţ, cf. moleţ, molău (după Cihac, II, 184; Weigand, Jb., XVI, 78; Loewe 53; Candrea şi Scriban; din mălai, imposibil semantic); moleaţă, s.f. (moliciune), cf. sp. mollez (Giuglea, LL, I, 178; Candrea-Dens., 1145 îl explică prin lat. *mollitia, cf. REW 5650); molcel, adj. (molişor), pe care Candrea-Dens., 114 îl derivă din lat. mollicellus. cf. muia, moină.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
