salbă

salbă
SÁLBĂ, salbe, s.f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe şiraguri de monede, medalii, pietre preţioase sau mărgele. ♢ expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poţi scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui şi cu fructele capsule roşii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conţine gutapercă în scoarţa rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – lat. subalba.
Trimis de gudovan, 26.04.2004. Sursa: DEX '98

SALBA-DRÁCULUI s. v. cruşân.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SÁLBĂ s. v. gârbiţă, policioară, poliţă, secară.
Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Sinonime

SALBĂ MOÁLE s. v. cruşân, săpunele, scânteiuţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sálbă s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sálbă-moále s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SÁLB//Ă salbăe f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ♢ salbă-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roşie, din al cărui lemn se obţine un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine şi la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

sálbă (sálbe), s.f. – 1. Colier, colan. – 2. (Trans.) Panglică împodobită de pus pe cap. – 3. Salbă-moale, s.f. (caprifoi, Evonymus pratensis). Origine incertă. Prezenţă lui salbă-moale, care nu se poate explica prin primele două sensuri, arată că trebuie să se pornească de la salbă "salvie" al cărui sens nu a fost dovedit, fiind înlocuit de salvie, v. aici. În acest caz este vorba de lat. salvia (Puşcariu 1498; REW 7558), cf. alb. šabi, it., cat., sp. salvia, fr. sauge, port. salva (forma port. pare să indice că se poate presupune un lat. *salva). Schimbarea semantică, deloc uşoară, a fost explicată de Cihac, II, 324, pornind de la faptul că ţărăncile obişnuiau să facă salbe din caprifoi şi salba-dracului, totuşi Cihac îşi pornea explicaţia de la etimonul pol. szalba "lumînărică (lumânărică)", ceea ce nu e sigur. Cu atît mai puţin, der. din lat. subalba (Candrea, Éléments, 3; Candrea; cf. în contra Densusianu, GS, VI, 364); din lat. salva ‹ salvāre, fiind vorba la început de un talisman (Tiktin); sau din lat. med. *ex-alba "mărgică" (Scriban). Din rom. provin rut. salba (Candrea, Elemente, 402), săs. sâlbê, şi probabil pol. szalba, pomenit mai sus.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sálbã — s. f., g. d. art. sálbei; pl. sálbe …   Romanian orthography

  • lemn — LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi… …   Dicționar Român

  • Chia — Pour les articles homonymes, voir Chía. Chia …   Wikipédia en Français

  • Salbe — Creme; Krem; Paste; Kreme * * * Sal|be [ zalbə], die; , n: Heilmittel, das aus einer streichfähigen Masse besteht und auf die Haut aufgetragen wird: 3 mal täglich Salbe auftragen, verreiben. Syn.: ↑ Balsam, ↑ Creme, ↑ …   Universal-Lexikon

  • cathartica — PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire,… …   Dicționar Român

  • vonicer — VONICÉR, voniceri, s.m. Arbust cu ramurile în patru muchii şi cu flori albe verzui; salbă moale (Evonymus europaeus) – et. nec. Trimis de ana zecheru, 01.04.2004. Sursa: DEX 98  VONICÉR s. (bot.; Evonymus europaea) salbă moale, (reg.) caprifoi,… …   Dicționar Român

  • colan — COLÁN, colane, s.n. 1. Salbă, şirag purtat la gât ca podoabă. ♦ Colier cu decoraţii purtat la gât ca distincţie. 2.Cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei. – Din tc. kolan. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLÁN s. v.… …   Dicționar Român

  • cruşân — CRUŞẤN, cruşâni, s.m. Arbust melifer cu flori albe verzui, cu fructe la început roşii, apoi negre, din a cărui scoarţă se prepară o băutură laxativă, iar din lemn se obţine cel mai mult cărbune pentru prepararea prafului de puşcă (Rhamnus… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • fanon — FANÓN, fanoane, s.n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine şi la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”