colan

COLÁN, colane, s.n. 1. Salbă, şirag purtat la gât ca podoabă. ♦ Colier cu decoraţii purtat la gât ca distincţie. 2.Cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei. – Din tc. kolan.

Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



COLÁN s. v. şirag.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



COLÁN s. v. limba-cucului.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



colán s. n., pl. coláne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLÁN colane n. 1) Podoabă purtată în jurul gâtului; salbă; colier. 2) Salbă cu decoraţii purtată la gât. 3) Cingătoare împodobită purtată mai ales de femei. /<turc. kolan

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



colán (coláne), s.n. – 1. Centură, legătură, brîu, cingătoare. – 2. Colier. – 3. Plantă (Botrychium lunaria). – Mr. colane. tc. kolan "curea" (Şeineanu, II, 141; Meyer 195; Lokotsch 1195); cf. ngr. ϰολάνι, alb., bg. kolan "chingă". La sensul 2 este vorba desigur de o influenţă a it. collana, fr. collier; şi cuvîntul it. provine din tc. (Battisti, II, 1011).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER