ghips

ghips
GHIPS, (2) ghipsuri, s.n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase folosiri în industrie. ♢ expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [var.: gips s.n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
Trimis de gall, 09.06.2008. Sursa: DEX '98

GHIPS s. ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ghips.)
Trimis de siveco, 18.08.2008. Sursa: Sinonime

ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GHIPS ghipsuri n. 1) Mineral format din sulfat hidratat de calciu, cu aspect sticlos sau mătăsos, cu duritate mică, având diferite întrebuinţări (în construcţii, în medicină etc.). 2) Sculptură din astfel de mineral. /<germ. Gips, lat. gypsum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, întrebuinţat la fabricarea ipsosului, în industria porţelanului şi în medicină. 2. (La pl.) Ornamentaţii arhitectonice; (p. ext.) obiecte făcute din acest material. [var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse].
Trimis de LauraGellner, 02.07.2006. Sursa: DN

GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porţelanului, în medicină etc. 2. sculptură din acest material. (< germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ghips — s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri …   Romanian orthography

  • alabastru — ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum. Trimis de ana zecheru, 02.10.2002. Sursa: DEX 98  alabástru… …   Dicționar Român

  • corset — CORSÉT, corsete, s.n. Centură elastică lată (şi întărită cu balene), care serveşte la strângerea taliei. ♢ Corset gipsat = (sau medical) = aparat special făcut din ghips sau din alt material, care serveşte la imobilizarea coloanei vertebrale sau… …   Dicționar Român

  • ipsos — ÍPSOS s.n. Praf alb obţinut prin deshidratarea totală sau parţială a ghipsului măcinat şi încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din ngr. ghípsos. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÍPSOS s. v. ghips. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • ghipsotecă — GHIPSOTÉCĂ, ghipsoteci, s.f. 1. Colecţie de statuete şi de plăci ornamentale din ghips. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii (1). [var.: gipsotécă s.f.] – Din fr. gypsothèque. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ghipsotécă …   Dicționar Român

  • mască — MÁSCĂ, măşti, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfăţişând o faţă omenească sau figura unui animal) cu care îşi acoperă cineva faţa sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar. ♢… …   Dicționar Român

  • selenit — SELENÍT1, seleniţi, s.m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben aurie, cu luciu mătăsos sidefos, utilizată pentru confecţionarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • dezintegrator — dezintegratór s. n. (sil. gra ; mf. dez ), pl. dezintegratoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEZINTEGRATÓR s.n. Maşină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare etc.) sau fibroase (azbest, coji etc.). [< …   Dicționar Român

  • gipsotecă — GIPSOTÉCĂ, gipsoteci, s.f. v. ghipsotecă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GIPSOTÉCĂ s.f. (Arte) Colecţie de statuete şi de plăci ornamentale de ghips. [gen. cii. / < fr. gypsothèque, cf. gr. gypsos – ghips, theke – dul …   Dicționar Român

  • odontometrie — ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morţilor prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [gen. iei. / < fr. odontométrie]. Trimis de LauraGellner, 25.06.2005. Sursa: DN  ODONTOMETRÍE s. f. procedeu de identificare a morţilor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”