mască

MÁSCĂ, măşti, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfăţişând o faţă omenească sau figura unui animal) cu care îşi acoperă cineva faţa sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar. ♢ Mască mortuară = mulaj în ghips al feţei unei persoane, făcut îndată după deces. ♢ expr. A-şi scoate (sau a-şi arunca, a-şi lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a(-şi) da pe faţă firea sau intenţiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înşelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ♦ Persoană mascată. ♦ fig. Înfăţişare falsă. ♦ Expresie neobişnuită a feţei (provocată de o emoţie, de un sentiment puternic etc.) 2. Machiaj; p.ext. preparat cosmetic care se aplică pe faţă pentru întreţinerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parţial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. – Din fr. masque, germ. Maske.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÁSCĂ s. 1. (înv. şi reg.) obrăzar, (înv.) mascaroană, (grecism înv.) muţună. (Purta pe faţă o mască.) 2. (înv.) mascaroană, (grecism înv.) muţună. (O mască a ieşit de la bal.) 3. v. fizionomie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



máscă s. f., g.-d. art. măştii; pl. măşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÁSCĂ măşti f. 1) Obiect dintr-un material rigid (stofă, carton etc.) reprezentând o faţă de om sau figura unui animal, cu care se acoperă faţa pentru a-şi schimba aspectul natural. mască de carnaval. ♢ A-şi scoate (a-şi arunca, a-şi lepăda) mascăa a-şi da pe faţă firea sau intenţiile. 2) Persoană mascată. 3) Strat de fard de pe faţa celui machiat; machiaj. 4) Ansamblu de procedee menite să sustragă vederii inamicului un obiectiv militar. /<fr. masque, germ. Maske

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÁSCĂ s.f. 1. Faţă falsă de carton, de stofă etc. cu care îşi acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie şi de comedie îşi acopereau faţa. 2. Persoană mascată. 3. (fig.) Înfăţişare, figură falsă; imagine convenţională. ♦ Înfăţişare a feţei cauzată de un sentiment puternic; aspectul feţei în anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplică pe faţă pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuară = mulaj în ghips al feţei unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau faţa unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ♦ (La baraje) Ecran de etanşare. ♢ Mască de gaze = aparat aplicat etanş pe faţă pentru protecţia împotriva gazelor de luptă. [cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska].

Trimis de LauraGellner, 24.01.2009. Sursa: DN



MÁSCĂ s. f. 1. figură de lemn cu care actorii antici îşi acopereau faţa. ♢ faţă falsă de carton, de stofă etc. cu care îşi acoperă cineva figura. o a-şi scoate (sau a-şi lepăda) ă = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-şi arăta adevărata faţă. 2. persoană mascată. 3. (fig.) înfăţişare, figură falsă; imagine convenţională. ♢ înfăţişare a feţei cauzată de un sentiment puternic, de o boală. ♢ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ♢ preparat cosmetic care se aplică pe faţă pentru îngrijirea tenului. 5. mască mortuară = mulaj în ghips al feţei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori faţa unui om, animal etc. ♢ dispozitiv sau înveliş de protecţie a unui element de construcţie. ♢ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. o mască de gaze = aparat aplicat etanş pe faţă pentru protecţia împotriva gazelor de luptă. 7. (la baraje) ecran de etanşare. 8. caşeu. 9. adăpost individual pe câmpul de luptă. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



máscă (mắşti), s.f. – Obrăzar, machiaj. fr. masque, ca şi cască din fr. casque, cf. rus. maska. E dubletul lui mascara. – Der. masca, vb. (a ascunde, a disimula), din fr. masquer; mascat, s.n. (în teatru, mică cortină care reprezintă spaţii îndepărtate văzute în culise); mascaradă, s.f., din fr. mascarade; măscuit, adj. (Mold., de mască, de deghizat); demasca, vb. (a dezvălui), din fr. démasquer.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER