- masca
- MASCÁ, maschez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A(-şi) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♢ fig. A ascunde ceva sub aparenţe înşelătoare, cu intenţia de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) masca ≠ a (se) demascaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA masca ≠ a demasca, a vădiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanţii la bal s-au masca.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii masca lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Îşi masca ignoranţa.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. şi pl. mascheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MAS//CÁ mascachéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. masca adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) acoperi faţa cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (fig.) A ascunde (ceva) sub false aparenţe, cu intenţia de a înşela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (mar.) A face ca velele să primească vântul din faţă, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [p. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].Trimis de LauraGellner, 30.05.2005. Sursa: DNMASCÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) acoperi faţa cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparenţe, cu intenţia de a înşlea. ♢ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din faţă, stopând nava. ♢ a interpune o velă între vânt şi o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ♢ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcaţii cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.