îndatoríre — s. f., g. d. art. îndatorírii; pl. îndatoríri … Romanian orthography
obligaţie — OBLIGÁŢIE, obligaţii, s.f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare… … Dicționar Român
datorie — DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care … Dicționar Român
oficiu — OFÍCIU, oficii, s.n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcţie, slujbă. ♢ loc. adj. şi adv. Din oficiu = (care este) în… … Dicționar Român
sarcină — SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire … Dicționar Român
datorinţă — DATORÍNŢĂ, datorinţe, s.f. (înv.) Obligaţie (morală); îndatorire. – Datori + suf. inţă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DATORÍNŢĂ s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
degaja — DEGAJÁ, degajez, vb. I. tranz. 1. A răspândi, a împrăştia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr o combinaţie chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o … Dicționar Român
dispensa — DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunţa la... 2. tranz. A scuti pe cineva de o obligaţie, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
havalea — HAVALEÁ, havalele, s.f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau ţăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestaţie în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
serviciu — SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc.,… … Dicționar Român
