- sarcină
- SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. "de") Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – lat. sarcina.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (sarcină ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea sarcină şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (fiz.) electricitate. (sarcină pozitivă.) 14. (fiz.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárciniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÁRCIN//Ă sarcinăi f. 1) Îndatorire pe care o îndeplineşte cineva. ♢ A cădea (sau a reveni) în sarcinăa cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva în sarcinăa cuiva a face pe cineva să răspundă de ceva. 2) Legătură care poate fi dusă în spinare sau în braţe. sarcină de lemne. sarcină de fân. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forţă generală, transformată sau transmisă de un sistem tehnic. ♢ sarcină electrică mărime care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi pus în mişcare atunci când se află în câmpul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsárcină (sárcini), s.f. – 1. Încărcătură, greutate, povară. – 2. Obligaţie, îndatorire, misiune. – 3. Graviditate. – Mr. sarţină, istr. sǫrcirę. lat. sarcina (Puşcariu 1523; REW 7598), cf. v. it. sarcina (calabr. sarcina, apul. sarcene). – Der. însărcina, vb. (a încărca; a împovăra, a încredinţa; afecunda, a lăsa gravidă); însărcinare, s.f. (misiune, mandat); însărcinat, s.m. (trimis, responsabil); desărcina, vb. (a destitui); sărciner, s.n. (Mold., Trans., Olt., par cu ramificaţii, folosit ca suport).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.