- dispensa
- DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunţa la... 2. tranz. A scuti pe cineva de o obligaţie, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunţa. (S-a dispensa de serviciile lui.) 2. v. scuti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. şi pl. dispenseázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISPENS//Á dispensaéz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISPENS//Á mă dispensaéz intranz. A înceta de a mai fi dornic. dispensa de comodităţi. /<fr. dispenser, lat. dispensareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunţa la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligaţie etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunţa la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligaţie etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.