- credit
- CRÉDIT, credite, s.n. 1. Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ expr. A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aştepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv. 4. fig. Consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva. – Din fr. crédit.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Credit ≠ debitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCRÉDIT s. 1. v. împrumut. 2. v. datorie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCRÉDIT s. v. apreciere, ascendent, atenţie, autoritate, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, prestigiu, preţuire, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrédit s. n., pl. créditeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRÉDIT credite n. 1) Operaţie bănească prin care creditorul acordă un împrumut debitorului. 2) Sumă de bani acordată prin această operaţie. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se înregistrează sumele de bani. 4) fig. Consideraţie de care se bucură cineva; trecere. /<fr. créditTrimis de siveco, 09.12.2005. Sursa: NODEXCRÉDIT s.n. 1. Procurare de capital prin împrumut făcut pe baza încrederii sau a solvabilităţii. ♦ Sistem financiar care constă în împrumuturi cu dobândă; sumă de bani dată cu împrumut. 2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 3. (fig.) Consideraţie, stimă, influenţă, autoritate de care se bucură cineva în faţa semenilor săi. [pl. -te. / cf. fr. crédit, it. credito, lat. creditum].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCRÉDIT s. n. 1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.