datórnic — s. m., pl. datórnici … Romanian orthography
debitor — DEBITÓR, OÁRE, debitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din … Dicționar Român
creditor — CREDITÓR, OÁRE, creditori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. s.m. şi f. Titular al unui drept de creanţă; persoană sau instituţie care a… … Dicționar Român
dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… … Dicționar Român
creanţier — CREANŢIÉR1, creanţiere, s.n. Registru în care se ţine evidenţa creanţelor. [pr.: cre an ţi er] – Creanţă + suf. ier. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CREANŢIÉR2, Ă, creanţieri, e, s.m. şi f. (Rar) Creditor. [pr.: cre an ţi er] … Dicționar Român
debit — DÉBIT1, debite, s.n. 1. Tutungerie. ♦ (înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într o unitate de timp, printr o secţiune a… … Dicționar Român
executor — EXECUTÓR, OÁRE, executori, oare, adj. Executant. ♢ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispoziţiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de… … Dicționar Român
mezat — MEZÁT, mezaturi, s.n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitaţie. ♢ expr. A scoate la mezat = a pune la licitaţie. – Din tc. mezat. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 MEZÁT s. v. licitaţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
platnic — PLÁTNIC, Ă, platnici, ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care plăteşte, care trebuie să plătească; plătitor. ♢ expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care îşi îndeplineşte bine (sau rău) obligaţiile băneşti, care plăteşte uşor şi la timp (sau greu… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
