- executor
- EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ♢ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispoziţiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură şi cu executarea (executa) unor hotărâri judecătoreşti. [pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98EXECUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. executant. 2. s. (jur.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (executor al unui datornic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeexecutór (care execută) adj. m. [x pron. gz], pl. executóri; f. sg. şi pl. executoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXECUT//ÓR executoroáre (executoróri, executoroáre) şi substantival v. EXECUTIV. ♢ executor judecătoresc persoană autorizată să execute hotărârile unei instanţe judecătoreşti. executor testamentar persoană care asigură executarea ultimei voinţe a autorului unui testament. /<fr. exécuteur, lat. executor, executororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Persoană) care execută ceva. ♢ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti. [pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DNEXECUTÓR, -OÁRE adj. executant. o executor (jur.; s. m. f.) executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.